vineri, 24 aprilie 2009

" "Varsa la Domnul grija ta"

Cand te vei intoarce si vei suspina, atunci te vei mantui; si vei cunoaste unde ai fost.
(Isaia 30,15)

Deseori ne imaginam ca, in grijile si greutatile noastre, nu trebuie sa lipseasca niciodata o stare de apasare si panica. Nu-i intelegem si-i judecam pe cei ce adopta o atitudine calma fata de necazurile vietii. Neindoielnic, este cu neputinta sa nu resimti pana la un anumit grad povara grijilor pe care ti-a fost dat sa le porti. Constiinta acestei greutati este inevitabila, dar ea nu trebuie sa ne priveze de capacitatea de a ne bucura si de a ne folosi de razele luminii trimise noua. O preocupare exagerata si o lipsa de de curaj nu numai ca nu ne ajuta sa ne indeplinim datoria, dar ne fac si rau. Aerul de continua preocupare, vecina cu spaima, ajunge sa ne slabeasca acea rezistenta pe care nu ne-o putem pastra decat in duhul blandetii si al nadejdiii in ajutorul lui Dumnezeu. Numai in spiritul unei nestramutate supuneri fata de vointa lui Dumnezeu ne vom putea dobandi acea pace sufleteasca fara de care nimic nu poate fi dobandit. Numai in acest spirit, care ne vine de Sus, putem sa lucram nedespartiti de Dumnezeu si in relatie cu El.

Adesea, imprastiindu-ne in toate directiile, vesnic preocupati, vesnic in stare de alarma, ne straduim sa facem ceea ce intra in obligatiile noastre, dar lucrurile par sa ne scape printre degete. Ar fi mai bine daca, in loc sa ne agitam, ne-am retrage pentru o clipa undeva unde sa ne rugam, incredintand lui Dumnezeu problemele care consideram ca ne depasesc. Daca ne vom bizui doar pe propriile noastre forte, nu vom reusi sa ne ducem la bun sfarsit indatoririle. Numai cei pe care dragostea lui Dumnezeu ii face sa prinda curaj pot spera ca isi vor indeplini cu bine lucrul lor, care va fi, in cele din urma, opera lui Dumnezeu, Caruia ei I-au devenit fidele instrumente de lucru."
(ziua de 24 aprilie din Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)

...nu ezitati sa treceti si pe aici

5 comentarii:

nartip spunea...

-Lasa la Domnul grija ta si banii tai in punga mea...ca ma voi descurca si eu cum voi putea.hahahahahahahahahahaha

adriana spunea...

@nartip....acceptam si cititori cu simtul umorului...cititul nu costa nimic...asa ca esti binevenit oricand...

Anonim spunea...

ce scrie in carte e cu totul adevarat, e bine sa nu ne panicam in fata necazurilor.
dar nu e usor deloc sa faci asta.
eu vorbesc din proprie experienta, cand vezi pe cineva drag zacand in pat, fara prea mari sanse, sau, auzi ca ceva teribil i s-a intimplat parintelui, copilului, fratelui, sotului, sotiei, nu poti sa nu te lasi prada
fricii.
numai ca omul isi gaseste pana la urma forta, curajul sa mearga mai departe.
astazi, sau acum 10 mii de ani, cineva a suferit pentru copil,frate, parinte.cineva
s-a ridicat din praf si a mers mai departe.
Totdeauna a existat o forta superioara la care s-a rugat, de la care a sperat sa afle alinare.

adriana spunea...

@Anonim, ai perfecta dreptate...este foarte greu sa iti stapanesti frica...dar ce fericire e cand reusesti...este mare pierdere ca nu folosim indeajuns un remediu simplu si gratuit...Rugaciunea...

Anonim spunea...

foarte frumos. fiecare capitol, are semnificatia sa.Este foarte adevarat ca deasuprea tuturor exista forta Divina care ne indruma,ne calauzeste pasii pentru a face ce trebuie facut.Poate inii dintre noi cred ca a facut cutare,sau cutare lucru la momnetul si in momentul necesar singur.sigur nu este adevarat.a fost ajutat de domnul dumnezeul nostru.spun asta eu care sunt o credincioasa nepracticanta.stiu sunt sigura ca asa este si ca rugaciunile scrise sau spuse in felul tau ajung acolo unde trebuie.