luni, 4 mai 2009

"A fi crestin cu fapta

Ca am flamanzit si nu Mi-ati dat sa mananc....bolnav si in temnita si nu M-ati cercetat. (Matei 25, 42-43)

Mantuitorul nu-i osandeste aici pe oameni pentru ce au facut, ci pentru ceea ce n-au facut. Nu este vorba de vreo fapta rea in raport cu fratii care flamanzeau sau erau bolnavi, sau in temnita, in singuratate. Este vorba de o nepasare fata de ei. Cei care au gresit i-au vazut pe acesti “mai mici dintre noi” in lipsuri, infometati, insetati, goi, in inchisoare si nu i-au ajutat cu nimic. Au "trecut pe langa ei”, pe langa suferinta omeneasca, pe langa saracie, fara sa le treaca prin minte sa-i ajute in vreun fel. N-au luat in seama geamatul omenirii si, chiar daca acela va fi ajuns la urechile lor, s-au facut a nu-l auzi. Si iata ca acele ”scapari”, atitudini nepasatoare fata de semeni, trec inaintea lui Dumnezeu drept pacate grele.

Multi dintre noi traiesc fara griji, rateaza prilejul in care ar putea sa-si ajute semenii, sa le usureze suferintele, nu vor sa inteleaga ca prin aceasta pacatuiesc fata de Hristos, raman fara El, Care este prezent in persoana bietilor nostrii semeni, se lipsesc de ajutor, de compatimire, de mangaiere. Pe noi nu ne preocupa asemenea lucruri. Consideram ca nu trebuie sa ne oprim asupra lor, sa le luam in seama.

Si totusi, trebuie sa ne intrebam daca suntem crestini cu fapta sau numai cu vorba. Daca ne numim in mod constient ucenici ai lui Hristos, nu putem sa traim, fara a-I da ascultare. Cum putem sa-L lasam nemancat si insetat, cum putem sa-I refuzam tocmai ceea ce ne cere cu osebire: o inima devotata?"
(ziua de 3 mai din Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)"

PS. Fragmentul transcris, mi-a fost trimis de Marilena Perjoc, careia ii multumesc pentru colaborare...o gasiti aici http://durerea-unei-pierderi.blogspot.com/2009/05/flori-pentru-madi.html

4 comentarii:

Anonim spunea...

sunt atatea lucruri pe care le putem face,de exemplu si sa zambim unui om pe strada,nu trebuie sa facem lucruri mari,sa nu uitam ca porunca cea mai mare e sa ne iubim unii pe altii ca pe noi insine...of ce departe sunt de adevarata iubire...tinna.

adriana spunea...

@Tinna ai dreptate...putem face atatea lucruri pe care de multe ori le desconsideram, gandind ca nu are nimeni nevoie de ele...si totusi exista atatia oameni, care vorba ta, s-ar multumi doar cu un zambeta sau macar un cuvant bun din partea noastra...

PACO spunea...

daca vrei intra si la mine pe blog

Beletty spunea...

DOAMNE FUTUTI BIGOTII MATII!!!!