miercuri, 27 mai 2009

"Marea nevointa a Maicii Domnului

Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! (Luca 1, 28)

Preasfanta Fecioara Maria este exemplul deplinei supuneri si nesfarsitei smerenii. "Vestea cea buna" pe care i-a dus-o ingerul ar fi trebuit sa o umple de uimire, ca fiind un lucru neasteptat, necunoscut, maret si inspaimantator in maretia lui. Totul era nou pentru ea in ceea ce spusese si era de asteptat ca sufletul neprihanit al tinerei Fecioare sa se tulbure, fie sa se trufeasca de soarta exceptionala ce i se harazise. Dar in inima curata a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu nu s-a iscat nici tulburare, nici trufie. S-a umilit pana la pamant inaintea Atotputernicului, renuntand la sine pana la totala uitare, dand un singur, unic raspuns: "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! Cat de rar se vorbeste despre Preasfanta Fecioara in toata viata pamanteasca a Mantuitorului! Dupa nasterea lui Hristos o vedem doar atunci cand Fiul sau, adolescent, invata pe cei aflati in templu, apoi la nunta din Cana Galileii, iar apoi la picioarele crucii. Maica Domnului nu se arata niciodata in ochii oamenilor, ca si cand ar fi vrut sa se faca nevazuta. In schimb, inaintea lui Dumnezeu, ea sta si ramane mereu pe inaltimea sfintei sale chemari. Binecuvantata este intre femei in vecii vecilor. Tainica fapta de iubire si de jertfire de sine, ascunsa de ochii oamenilor, neinteleasa de oameni, dar mareata prin smerenia ei, sta si astazi inaintea lui Dumnezeu infinit mai sus decat orice alta fapta aflata la vedere, laudata si acceptata de oameni.
(ziua de 25 martie din Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)"

Niciun comentariu: