joi, 9 iulie 2009

Durerea altuia – durerea noastra

"Asa ca, pana cand avem vreme, sa facem binele catre toti Galateni 6,10)

Nu-L vom putea imita pe Hristos decat atunci cand vom starui sa le fim de folos semenilor nostri, sa-i ajutam si sa le indulcim pe cat posibil soarta; sa-i intarim pe cei slabi, sa aducem o raza de lumina intr-o viata traita in intuneric. Orice fapta de iubire sau de jertfire de sine ne apropie de Dumnezeu. Cei care ar avea nevoie de ajutorul nostru nu sunt greu de gasit, se intalnesc la fiecare pas, aproape ca nu trece zi de la Dumnezeu sa nu ne scoata in fata ocazia de a face un bine cuiva.

Dar, pentru a fi mereu gata sa folosim aceste ocazii, nu trebuie sa ne lasam coplesiti de propria noastra persoana. Celui ce se ocupa doar de sine, de grijile, de dorintele si de senzatiile sale i se ingusteaza atat de tare mintea, i se limiteaza atat de mult orizontul, incat nu mai vede nimic dincolo de sine, trece nepasator pe langa suferinta altuia. Dimpotriva, cu cat este mai adanca rana din inima noastra, cu atat ar trebui sa devina mai sensibila, mai receptive fata de suferinta altuia. Nu poate exista durere omeneasca pe care sa o consideram straina de noi. Sa ne simtim aproape de orice durere, sa suferim cu cel ce sufera, ,,sa ne purtam unii altora poverile’’, uitand de propria noastra povara."
(ziua de 3 noiembrie din Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)
click aici

sâmbătă, 4 iulie 2009

Cele ceresti si cele pamantesti

"Doamne, bine ne este sa fim aici, daca vrei voi face aici trei colibe. (Matei 17, 21)

In clipele cand Domnul ne umple sufletul de constiinta vie a apropierii Sale, a milostivirii Sale, a ajutorului Sau si a nemarginitei noastre nemernicii, cand in timpul unei rugaciuni facute cu ardoare sau al primirii Sfintelor Taine, incepem sa ne simtim deasupra celor pamantesti si mai aproape de cer, apare in noi dorinta si necesitatea de a permanentiza acea stare sufleteasca. Ni se pare ca n-ar mai trebui sa revenim la cele pamantesti.

Dar o asemenea dispozitie minunata nu poate dura mult timp, ar fi o prea mare fericire pentru sufletul nostru. Cand viata, cu loviturile ei inevitabile, cu ispitele si cu desertaciunile ei, ne face sa ne trezim din aceasta fericire, nu trebuie sa ne intristam din cale afara si cu cat mai putin sa ne suparam. Domnul ne va duce iarasi pe Tabor, ne va trimite din nou harul Sau, cand Ii vom simti tot mai mult lipsa. Iar relatiile cu oamenii, indeletnicirile pamantesti nu ne vor putea indeparta de El, asa cum inclinam sa credem uneori. Dimpotriva, in asemenea situatii avem nevoie de un pic de cer, pe care sa-l simtim in tot ceea ce facem in viata de toate zilele, printre semenii nostri, de o particica din acea stare de suflet care purifica si innoieste totul, chiar si lucrurile pe care abia daca le luam in seama."
(ziua de 4 iulie din Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)
click aici

vineri, 3 iulie 2009

Supremul bine

Domnul sa-SI lumineze fata spre tine si sa te miluiasca! Domnul sa-si ridice fata spre tine si sa-ti daruiasca pace! (Numeri 6, 25-26)

Cat de mangaietoare sunt aceste cuvinte pentru fiecare inima aflata in suferinta! Deseori ne pomenim in bezna, totul in jur este trist si apasator, nu ne razbate in suflet nici o raza de lumina. Ni se pare ca toata lumea pune ceva la cale impotriva noastra. Si iata ca, dintr-o data, apare fata luminoasa a Domnului, raspandind lumina in jurul nostru, lumina care se revarsa asupra noastra, ne patrunde in suflet, il sfinteste, iar noi incepem sa vedem cu alti ochi cele ce ne-au facut sa suferim, sa descoperim, pe cerul nostru plumburiu, un punct luminos.

Prin acestea Domnul ne aduce pace, supremul bine pe care si-l doreste fiecare, dar pe care nu ni-l putem dobandi singuri. "Intru Mine pace sa aveti" (Ioan 16, 33) spune Domnul. Asa este. Oriunde ne-am duce, orice am face, nicaieri si in nimeni, nu vom gasi pacea adevarata, ci numai in Milostivul nostru Mantuitorul.
(ziua de 3 iulie din Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)

joi, 2 iulie 2009

Luand seama unii catre altii

Si unii catre altii sa luam seama spre a ne indemna la iubire si la fapte bune.(Evrei 10,24)

Ar trebui sa ne amintim mai des aceste cuvinte, sa intelegem mai bine cat de atenti se cuvine sa fim cu fiecare om. Uneori ne este mai usor sa facem o fapta buna, sa oferim un singur ajutor important cuiva care are nevoie, decat sa-i ajutam pe mai multi dintre cei aflati in dificultati minore, evitand astfel orice conflict, abtinandu-ne de la o remarca rauvoitoare care ar putea sa-l ofenseze pe cel ce ne cere ajutorul.

De altfel, faptul de a acorda atentie celor din jurul nostru, chiar si slabiciunilor si ciudatenilor lor, este tot o fapta de iubire, de care nu trebuie sa ne ferim; duhul iubirii este acelasi, in cele mari si in cele marunte, pentru ca duhul iubirii vine de la Duhul lui Dumnezeu, iar la Dumnezeu nu exista lucru mare sau mic.
(ziua de 2 iulie din Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)

miercuri, 1 iulie 2009

Sprijinul nostru

Doamne, scapare Te-ai facut noua in neam si in neam...
Fa-mi mie cunoscuta dreapta Ta si celor ce-n inima lor si-au
cercat intelepciunea.(Psalmi 89, 1, 12)

Din neam in neam Dumnezeu ramane pentru noi sprijin si liman de scapare. El este singurul mereu neschimbat, ancora de salvare, "stanca veacurilor" despre care vorbea profetul Isaia (Isaia 26, 4), acea stanca pe care ne putem bizui, pe care putem si trebuie sa ne sprijinim, caci nu ne va trada niciodata si va ramane neclintita. Nu ni se intampla intotdeauna sa avem "inima inteleapta", dar daca ne vom ruga in fiecare zi sa o avem, ne va fi data, in mod sigur. Repetam mereu ca la Domnul toate sunt cu putinta, dar oare ne dam seama ca de fapt Singurul la care putem gasi sprijin la toata nevoia, la toata grija si la toata ispita este atotputernicul, atotmilostivul nostru Parinte ceresc?
Singuri nu avem nici o putere, suntem slabi, nepriceputi, dar, cu cat ne recunoastem mai mult slabiciunea, cu atat devenim mai puternici, pentru ca "puterea Mea in neputinta se desavarseste" spune Domnul si, numai bazandu-ne pe El, putem capata forta si vigoare.
"Invata-ne sa socotim bine zilele noastre" (Psalmi 89,14;Biblia 1982), ca in fiecare zi sa ne biruim pe noi insine si sa putem inainta, cat de putin, spre Tine...
(ziua de 1 iulie din Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)