sâmbătă, 4 iulie 2009

Cele ceresti si cele pamantesti

"Doamne, bine ne este sa fim aici, daca vrei voi face aici trei colibe. (Matei 17, 21)

In clipele cand Domnul ne umple sufletul de constiinta vie a apropierii Sale, a milostivirii Sale, a ajutorului Sau si a nemarginitei noastre nemernicii, cand in timpul unei rugaciuni facute cu ardoare sau al primirii Sfintelor Taine, incepem sa ne simtim deasupra celor pamantesti si mai aproape de cer, apare in noi dorinta si necesitatea de a permanentiza acea stare sufleteasca. Ni se pare ca n-ar mai trebui sa revenim la cele pamantesti.

Dar o asemenea dispozitie minunata nu poate dura mult timp, ar fi o prea mare fericire pentru sufletul nostru. Cand viata, cu loviturile ei inevitabile, cu ispitele si cu desertaciunile ei, ne face sa ne trezim din aceasta fericire, nu trebuie sa ne intristam din cale afara si cu cat mai putin sa ne suparam. Domnul ne va duce iarasi pe Tabor, ne va trimite din nou harul Sau, cand Ii vom simti tot mai mult lipsa. Iar relatiile cu oamenii, indeletnicirile pamantesti nu ne vor putea indeparta de El, asa cum inclinam sa credem uneori. Dimpotriva, in asemenea situatii avem nevoie de un pic de cer, pe care sa-l simtim in tot ceea ce facem in viata de toate zilele, printre semenii nostri, de o particica din acea stare de suflet care purifica si innoieste totul, chiar si lucrurile pe care abia daca le luam in seama."
(ziua de 4 iulie din Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)
click aici

Niciun comentariu: