joi, 9 iulie 2009

Durerea altuia – durerea noastra

"Asa ca, pana cand avem vreme, sa facem binele catre toti Galateni 6,10)

Nu-L vom putea imita pe Hristos decat atunci cand vom starui sa le fim de folos semenilor nostri, sa-i ajutam si sa le indulcim pe cat posibil soarta; sa-i intarim pe cei slabi, sa aducem o raza de lumina intr-o viata traita in intuneric. Orice fapta de iubire sau de jertfire de sine ne apropie de Dumnezeu. Cei care ar avea nevoie de ajutorul nostru nu sunt greu de gasit, se intalnesc la fiecare pas, aproape ca nu trece zi de la Dumnezeu sa nu ne scoata in fata ocazia de a face un bine cuiva.

Dar, pentru a fi mereu gata sa folosim aceste ocazii, nu trebuie sa ne lasam coplesiti de propria noastra persoana. Celui ce se ocupa doar de sine, de grijile, de dorintele si de senzatiile sale i se ingusteaza atat de tare mintea, i se limiteaza atat de mult orizontul, incat nu mai vede nimic dincolo de sine, trece nepasator pe langa suferinta altuia. Dimpotriva, cu cat este mai adanca rana din inima noastra, cu atat ar trebui sa devina mai sensibila, mai receptive fata de suferinta altuia. Nu poate exista durere omeneasca pe care sa o consideram straina de noi. Sa ne simtim aproape de orice durere, sa suferim cu cel ce sufera, ,,sa ne purtam unii altora poverile’’, uitand de propria noastra povara."
(ziua de 3 noiembrie din Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)
click aici

2 comentarii:

Sorin M. spunea...

VA INVIT LA UN CONCURS DE CUNOŞTINŢE BIBLICE - ,,CINE STIE, CASTIGA!"

adriana spunea...

din pacate am vazut prea tarziu anuntul